Bunica mea s-a nascuta in satul Tolici, Judetul Neamt. S-a nascut si a trait toata viata in Moldova. De la ea a mostenit mama mea retete vechi si har sa gateasca mancare adevarata. E un fel de magie arta de a gati cu har.

Iar bunica Ioana stia cum sa scoata o mancare extraordinara din ingrediente simple, modeste, aparent banale. O mana de malai, o mana de fragi si facea chiselita. O mana de malai, o mana de ghebe si 2 catei de usturoi si facea bureti cu mamaliga de mancai cu ochii inchisi si oftai ca dupa cea mai draga amintire.

Sa mananci si sa oftezi. Putini oameni stiu sa gateasca asa de bine si putini oameni inteleg ca in mancarea din copilarie se afla amintiri de pret pe care le poti invia oricand doresti.

Reteta de ciuperci a bunicii mele Ioana si a mamei mele: 

• 1 kg de ciuperci brune (Champignon e ok desi bunica folosea ghebe, hribi, panisoare)
• 10 linguri de ulei de floarea soarelui
• 10 catei de usturoi
• sare si piper
• busuioc uscat, cimbru uscat, foaie de dafin

Modul meu de preparare pentru ciuperci scazute in tigaie, in stil moldovenesc:

1. Spalam ciupercile si le tocam marunt, feliute.
2. Le punem intr-o tigaie inalta sau intr-un tuci 🙂
3. Adaugam cele 10 linguri de ulei si lasam focul mic – mediu, amestecand cu o lingura de lemn din cand in cand.
4. Ciupercile isi lasa apa loc. Nu adaugati apa deloc. Doar lasati focul mic pana cand incep ele sa zemuiasca.
5. Lasati ciupercile sa scada la foc mic-mediu. Amestecati din cand in cand.
6. Spre final, cand vedeti ca apa a mai ramas foarte putina, adaugati usturoiul pisat marunt si verdeturile uscate.
7. Bunica nu avea oregano si alte verdeturi uscate pe care le avem noi gospodinele de azi. Folositi cu incredere orice verdeturi doriti si va plac.
8. Stingeti focul abia cand nu mai este niciun pic de zeama in tigaie. Sa ramana doar uleiul pe fundul tigaii si ciupercile sa inceapa sa sfaraie usor.

Serviti aceste ciuperci minunate langa mamaliga. Este o combinatie delicioasa. Sa fie o mamaliga vartoasa, tare, sa stea teapana pe fund de lemn sau in farfurie adanca 🙂

Inca mai fac ciuperci si azi, fix asa cum le fac si rudele mele din Moldova. Mananc si oftez si ma gandesc mereu la faptul ca prin mancarurile lasate mostenire ne amintim cel mai usor de cei dragi, de locurile copilariei si de cele mai frumoase amintiri din lume.

Sa aveti spor in bucatarie si multa sanatate!