.fb_iframe_widget span{width:460px !important;} .fb_iframe_widget iframe {margin: 0 !important;} .fb_edge_comment_widget { display: none !important; }

Ton proaspăt cu salată de rucola și quinoa

Tonul proaspăt este un ingredient cu totul deosebit, de calitate foarte bună, dar care necesită o preparare specială. Poate fi făcut și “sushi”, “sashimi”, marinat și mâncat crud. Pentru prepararea termică se merge în mod comun spre plită sau grătar (nu recomand), prăjire sau chiar fierbere (tocăniță). Nu are mai nimic în comun cu tonul din conservă, fie ea la borcan și în ulei de măsline.

Ingrediente

Tonul proaspăt poate fi găsit la supermarket (gata ambalat sau chiar “vrac”) sau la pescăriile mai speciale. Și file-ul de ton, congelat, poate fi o variantă. Sau putem folosi orice altă variantă de pește ne place, inclusiv macroul, care este foarte ieftin și are multe beneficii (cantitate mare de omega 3).

Am găsit o rucola de la Eisberg foarte bună, am adăugat quinoa deja fiartă, niște roșii cherry și câteva semințe de dovleac.

Pentru marinadă am folosit: zeamă de lămâie, sos de soia (merge și alte sosuri similare), ulei de măsline.

Mod de preparare

Punem tonul la marinat și, între timp, pregătim restul ingredientelor. Pentru rapiditate aici le-am lăsat în starea lor naturală dar pot fi amestecate sau preparate cum vă doriți. De exemplu, putem pune în tigaie puțină ceapă verde, roșiile cherry tăiate felii, ulei de măsline, apă și le gătim puțin (să se formeze un sos), ulterior amestecând quinoa, la cald.

Rucola poate fi însoțită de puțin ulei de măsline, oțet balsamic și câteva așchii de parmezan proaspăt ras.

Acum urmează partea delicată: pentru a nu arde peștele mai punem puțin ulei de măsline în tigaia de ceramică (sau antiaderentă), pe care am încălzit-o în prealabil. Dăm focul la minim, punem peștele și suntem foarte atenți la cum evoluează, îl intoarcem când culoarea începe să treacă din alb spre auriu sau maro deschis. După ce e făcut pe ambele părți, punem un capac și îl mai lăsăm câteva minute. Procesul termic va continua din căldura reziduală, dar fără ca alimentul să fie supraexpus la temperaturi mari.

Ideal este ca la mijloc să rămână roșu sau roz, partea gătită să aibă doar câțiva milimetri. Deși în restaurante se practică “îmbrăcarea” lui în semințe de susan, aș prefera să le punem direct în salată (în locul celor de dovleac). Tot din motivul excesului de preparare termică. Nu vreau ca grăsimile din susan să fie arse ci vreau să le păstrez valoarea nutritivă.